Numele meu este Marius, am 46 de ani si sunt din Iași. Toată viața am fost pasionat de mașini și petreceam ore întregi "bibilind" la Dacia mea veche în spatele blocului. Meseria mea era de sculer-matrițer la o fabrică din afara Iașului, făceam naveta zilnic cu mașina mea sau a unor colegi. Împărțeam mașina pentru că benzina era scumpă și asa mai economiseam câțiva bani fiecare dintre noi. Mă ocupam de mașina mea și de mașinile prietenilor mei, ba un schimb de ulei, ba o plăcuță de frână, ba o reparație la un lonjeron, ba o reparație la un radiator, ba o reparație la un motor de ștergătoare, ba o reparație la un motor de geamuri, ați cam prins ideea... făceam lucruri mărunte dar importante pentru care service-urile cereau bani mulți.
Ca tot românul, "mă descurcam" și nu mă duceam la service-uri decât dacă era ceva mai grav, dar de cele mai multe ori reușeam să rezolv singur problemele mașinii. Am cumpărat multe piese de la dezmembrări "ca să fie mai ieftin", dar de cele mai multe ori nu erau foarte bune și trebuia să le schimb din nou. Dar no, românul e inventiv și se descurcă.
Totul a fost bine până când am rămas fără serviciu. A venit din senin, fabrica s-a vândut unor investitori străini și primul lucru pe care l-au făcut a fost să concedieze oamenii vechi și să vândă tot ce au putut la fiare vechi. Marea privatizare din România, o știm cu toții, nu mai are rost să o povestesc.
Singura sursă de venit a rămas soția mea, care era contabilă la o firmă de construcții. Am avut mai mult timp liber și dar am încetat să lucrez la mașina mea care de acum era doar un aspirator de bani. Dacia e Dacia și se strică des, e veche și nu mai merita reparată nici măcar cu piese de la dezmembrări, fără manoperă, că doar o reparam eu. Așa că am vândut-o unui vecin care a dus-o la REMAT pentru acele bonuri de casare. Mi-a dat atunci 500 de lei, care sincer au fost mai mult decât bineveniți.
Reparam mașinile prietenilor, dar nu foarte des și mi-am dat seama că nu pot să trăiesc din asta. În plus trebuia să refuz anumite reparații din cauza faptului că nu eram mecanic autorizat și acele reparații aveai implicații legale, iar eu nu voiam să imi fac mie sau clientului probleme. Și credeți-mă că chiar mă pricepeam să rezolv acele probleme, dar nu voiam să risc.
Fabrici în zonă care să aibă nevoie de un sculer-matrițer nu erau, dădeam din colț în colț și simțeam că înnebunesc. Mă gândeam tot timpul ce ratat am ajuns, nu mai pot să îmi întrețin familia, nu mai aveam nici mașina, nu mai aduceam bani în casă și nu mai eram util nimănui. În disperare de cauză am intrat pe internet și am început să caut ceva de făcut, "bani de acasă", că atât mă ducea mintea să caut. Am găsit multe site-uri care promiteau câștiguri mari, dar nu erau pentru mine sau erau țepe. Trebuia să "achiziționez un starter kit" înainte de a primi orice informație utilă.
Aproape că renunțasem să mai caut, dar am dat peste un site care promitea să te învețe să faci bani cu ce știi și cu ce ai. Am citit cu atenție și am văzut că nu trebuie să plătesc nimic, nu trebuie să cumpăr nimic, nu trebuie să investesc nimic, nu trebuie să am experiență, nu trebuie să am studii dar trebuie să am voință și să muncesc. Bani Extra se numea site-ul și am început să citesc cu atenție. De muncă nu mi-a fost frică niciodată, de învățat mi-a plăcut tot timpul să învăț ceva nou, așa că am început să citesc cu atenție.
Ce știu și ce îmi place să fac? Să repar mașini! Ce am? Unelte, experiență, voință și timp liber. Ce nu am? Un atestat de mecanic auto. Dar nu era o problemă, site-ul spunea că pot să fac reparații mărunte, fără să am atestat de mecanic, dar asta făceam deja și nu era de ajuns... Bine merci, până aici știam și eu... Dar site-ul mă îndruma mai departe... Ce puteam să fac în situația de față? Să mă înscriu la o școală de mecanică auto, să iau atestatul și să fac reparații mai mari sau să mă angajez la un service auto. Să fac școală la vârsta asta? Da! Nici prin cap nu-mi trecea prin minte așa ceva, noroc cu site-ul care m-a îndrumat și încurajat. Si de încurajări aveam nevoie mai mult ca oricând, eram într-o situație disperată și nu mai vedeam nicio ieșire, ba mai mult, depresia bătea cu pumnii și picioarele ca să se instaleze...
Am căutat o școală de mecanică auto în Iași și am găsit una care avea cursuri de zi și cursuri de seară, dar costa aproape 1000 de euro și nu aveam banii ăștia. Am căutat un service auto care să angajeze mecanici fără atestat și am găsit din fericire unul. Patronul, Mihai (nume fals) era un tip tânăr, de vreo 30 de ani, care avea un service auto la care lucra tatăl și unchiul lui, mecanici cu experiență. Mihai era pasionat de mașini și își dorea să își extindă afacerea, dar mai important știa foarte bine vremurile în care trăim și era dispus să ma ajute să îmi iau atestatul cu condiția să rămân cât mai mult alături de el și să îl ajut să își extindă afacerea.
Marius mi-a plătit cursul de mecanică auto la seral, iar pe timpul zilei eu am început să lucrez la service-ul lui. Am învățat multe lucruri de la cei doi veterani, dar și de la Mihai. Într-un fel Mihai era ca un fiu pentru mine, iar tatăl și unchiul lui erau ca niște frați mai mari. Mi-am luat atestatul de mecanic auto și am început să fac fără supraveghere lucruri complexe. Exact ce îmi doream! Eram înapoi în lumea mea, făceam ceea ce îmi plăcea și puteam să îmi întrețin familia ca altă dată.
Sătul să refuzăm clienții care doreau un ITP, i-am sugerat lui Mihai să meargă în direcția asta și să ne autorizăm service-ul pentru ITP. Super încântat, Mihai a făcut toate demersurile necesare și am devenit un service autorizat RAR pentru ITP. Partea asta a mers ca unsă, aproape singură, clienții veneau la noi pentru reparații și apoi pentru ITP. Aveau avantajul că dacă aveau o problemă la mașină, o rezolvam pe loc și nu mai trebuiau să revină. În plus, dacă nu trebuia să schimbe piese, nu mai plăteau manoperă pentru reparații.
Asa, din muncitor la o fabrică falimentată de niște "băieți deștepți", am ajuns să fiu mecanic auto licențiat RAR și să lucrez într-un service auto foarte căutat, făcând ce îmi place mie mai mult, "bibilitul" la mașini...
Salut Marius! Ne pare rău să auzim că ai trecut prin momente dificile. Felicitări pentru curajul și determinarea ta în fața adversităților. Povestea ta este o sursă de inspirație și un exemplu de reziliență. În ciuda tuturor provocărilor, ai reușit să îți păstrezi pasiunea pentru mașini și să îți folosești abilitățile pentru a ajuta pe alții.
Ești un exemplu viu că, indiferent de situație, există întotdeauna o cale de urmat. Îți dorim mult succes în continuare și suntem convinși că vei găsi o cale de a-ți folosi talentele și pasiunile pentru a construi un viitor strălucitor.