Chiar și dincolo de obligația aceasta legală, care poate, la prima vedere, nu-i va interesa pe unii dintre cei vizați, există un mare avantaj pentru cel care dă în chirie atunci când înregistrează contractul la Fisc.
Astfel, potrivit Codului civil, contractul făcut doar între părți, neautentificat, dar înregistrat la Fisc sau cel autentificat la notar (chiar și neînregistrat la Fisc) este titlu executoriu pentru plata chiriei. Asta înseamnă că executarea silită se obține mult mai ușor, fără a mai fi necesară prezentarea în fața unui judecător și obținerea unui titlu executoriu în acest fel. Locatorul merge cu contractul direct la executorul judecătoresc ca să-l dea afară pe locatarul rău platnic.
În cazul unui asemenea contract, se poate cere încuviințarea executării silite fără a mai parcurge o lungă procedură judiciară. Cu alte cuvinte, dacă locatorul are un contract de închiriere sub semnătură privată, dar înregistrat la organul fiscal și chiriașul nu plătește chiria sau nu predă bunul la expirarea contractului, locatorul poate obține direct executarea silită a chiriașului. Acesta ar trebui să fie motivul principal de a înregistra contractul.
Un contract de închiriere făcut între părți, tipizat sau într-o formă adaptată, care să servească mai bine interesele părților, dar pornind de la cele cuprinse în Codul civil, e perfect valabil chiar și dacă nu e dus la Fisc sau autentificat la notar. În practică se crede adesea că un banal contract între părți înseamnă că nu există o înțelegere legală între ele și că poate fi încălcat, dar acest lucru este fals. Nu vorbim de un contract cum este cel de vânzare a unui imobil, care trebuie neapărat făcut la notar ca să producă efecte juridice.
Lipsa totală a unui contract este foarte dezavantajoasă pentru cel care dă în chirie un spațiu. Odată intrat în locuință, chiriașul are dreptul neîngrădit să o folosească 100%, iar până la dovada contrară (în instanță), există o prezumție cum că el are dreptul să stea acolo și să se folosească de locuința respectivă așa cum consideră.
În 2023 s-a reintrodus obligația de a înregistra contractele de închiriere a locuințelor la Fisc. Deși sunt două chestiuni diferite - înregistrarea contractelor și declararea veniturilor din chirii, aceasta din urmă fiind dintotdeauna obligatorie - cei care închiriază sunt obișnuiți să gândească pe principiul "dacă declar contractul la Fisc, sunt obligat să plătesc și impozit pe venit". Impozitul trebuie plătit însă chiar și dacă acel contract nu e înregistrat. Altfel, vorbim de evaziune fiscală.
Întotdeauna declarați contractul la fisc! Mai bine negociați o chirie un pic mai mare ca să vă acoperiți din cheltuieli decât să vă treziți anchetat sau arestat pentru evaziune fiscală. ANAF-ul are acces la toate băncile și poate vedea toate tranzacțiile dumneavoastră, iar dacă nu declarați veniturile din chirii, vă poate ancheta și chiar aresta.